Lifestyle Outfit

Let’s hide behind our cellphones

47225178_304530013495695_1209828077522124800_n

Aș putea spune că uneori îmi lipsește blogging-ul în adevăratul sens al cuvântului și că îmi doresc să scriu în continuare lucruri despre care simt că trebuie împărtășite cu publicul, dar îmi vine în minte întrebarea asta: mai citește cineva bloguri? Sau instagramul a preluat tot ce înseamnă această nișă și am transformat totul în micro-bloguri?

Îmi este dor să citesc cu cea mai mare încântare și curiozitate articole interesante și frumoase, dar ele nu mai există. Devine totul superficial și bazat pe reclama și promovare, pentru că totul a devenit o chestie comercială. Am înțeles, totodată, că nu e bine să îți expui cele mai mari temeri și supărări pe internet, pentru că publicul tău nu vrea să vadă asta. Haideți să fie totul roz, să nu aibă nimeni nici o problemă și nici o tristețe ce te pune la pământ în fiecare zi, spre seară. Am primit astfel de sfaturi mai de mult, pentru că eu tot timpul am fost transparentă și am considerat că cel mai bine mă expun exact așa cum sunt. Până m-au lovit niște comentarii și păreri, cum că tot ce scriu eu este prea trist. 

Acum zâmbesc, dar îmi dau seama că ființa umană, când vede/citește/empatizează sau chiar resimte trăiri descrise de altcineva, primul lucru pe care dorește să-l facă este să fugă și să nu dea nas în nas cu ceea ce îl sperie. Anume, faptul că suferința există în lume, iar ea se află în fiecare suflet pe lângă care treci. Tot ce e pe internet acum este ușor de evitat. Dai în continuare scroll și nu vrei să te gândești la ce ai văzut sau citit.

Eu personal m-am săturat de astfel de evitări. Oricum nu le-am evitat niciodată, doar am ales să nu mai vorbesc despre ele pentru că începeam să fiu criticată pentru tristețea și frustrările pe care le transmit. Dar ele încă există și trăiesc și respiră prin voi, așa că... Mai bine nu mai ascundem nimic. 

I could say that sometimes I miss blogging in it's true sense and that I want to continue to write about the way I feel. And all of these, should be shared with the audience, but I remember the question: does anyone read  blogs anymore? Or did the instagram take over everything that this niche means and turn everything into micro-blogs?

I miss reading interesting and beautiful articles with the most excitement and curiosity, but they no longer exist. All blogging things became superficial and based on advertising and promotion, because everything has become a commercial thing. I also understand that it is not good to expose your biggest fears and annoyances on the internet because your audience does not want to see that. Let it be pink, nobody has a problem and there's no sadness that puts you to the ground every day, to the evening. I have received such advice a long time ago, because I have always been transparent and I thought that I was best exposed exactly as I am. Until they hit me with some comments and opinions, that everything I write is too sad.

Now I smile, but I realize that the human being, when sees / reads / empathizes or even feels somebody else's experiences, the first thing the world wants to do is run away and not getting in touch with everything that scares them. The thing is, the suffering exists in the world, and it is in every soul you pass by. Everything that's on the internet now is easy to avoid. Continue to scroll and you don't think about what you saw or read.

I personally am tired of this "avoiding" thing. However, I have never avoided them, just chose not to talk about them anymore, because I was beginning to be criticized for the sadness and frustration that I am sending through my stories or blog posts. But they still exist and live and breathe through you, so ... We better not hide anything anymore.

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    Mădălina Munteanu
    December 3, 2018 at 6:59 pm

    Eu cred că perioada asta a influencerilor care fac doar reclamă și pentru care totul e roz se cam termină. Lumea se satură de chestiile astea și oricum sunt sigură că se găsesc oameni să citească și despre lucruri mai puțin fericite, pentru că viața e cu de toate.
    Aveam și eu un blog acu ceva ani și am realizat că scriam cel mai mult când eram tristă, atunci aveam inspirație, curgeau metafore din mine . Nu mai am timp de așa ceva acum, dar știu că mă simțeam mai bine după ce mă descărcam sau primeam vreun comentariu de la cineva care simțea la fel.
    Ideea e că decât să creezi ceva ce nu te reprezintă, doar din obligație, mai bine nu faci nimic. Trebuie să te exprimi așa cum simți iar oamenii potriviți te vor găsi și te vor aprecia. Doar ai răbdare și ignoră-i pe cei care nu înțeleg sau vor să te schimbe.

  • Leave a Reply to Mădălina Munteanu Cancel Reply